Obiective turistice locale
Cetatea greco - romana Argamum - Orgame
Cetatea Argamum (după numele latin; în limba greacă antică Orgamè, în sursele bizantine Argamon, în sursele genoveze Orgame) este un sit arheologic situat în partea de est a județului Tulcea, pe teritoriul comunei Jurilovca, în locul numit Capul Doloșman, localizat la contactul dintre Podișul Babadagului și Limanul Razim care, în Antichitate, era un golf deschis al mării Negre (golful Argamon).
Cetatea a fost localizată pentru prima dată de istoricul Vasile Pârvan în anul 1916.
Situl arheologic se întinde pe circa 100 de hectare. Se identifică prin prezența unor ruine și a câtorva elemente arhitectonice: o poartă, zidul de apărare, câteva străzi, basilici paleocreștine și valuri de pământ.
Cea mai mare parte din cetate se afla încă sub pământ, necercetată, dar nu rareori săpată superficial de turiști și localnici, situl arheologic având o suprafață totală de aproape o sută de hectare.
Obiective turistice locale
Capul Doloşman
Capul Doloșman sau Dolojman este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a I-a IUCN (rezervație naturală strictă de tip avifaunistic, floristic și faunistic), aflată în răsăritul satului Jurilovca, pe teritoriul administrativ al comunei Jurilovca.
Aria naturală acoperă marginea estică a promontoriului Doloșman, și reprezintă o formațiune geologică (faleză calcaroasă) ce cuprinde ruinele cetății Argamum – Orgame și abruptul stâncos al falezei. Aceasta este situată în județul Tulcea, în sud-vestul Deltei Dunării, la sud de brațul Sfântu Gheorghe.
În antichitate Herodot îl menționează sub denumirea de Orgamon, fiind în acel timp un cap al Sciției minore pe țărmul apusean al Pontului Euxin. Denumirea Doloșman este otomană, provenind din cuvântul dolaș (obstacol) sau dolașma (loc de trecere). În prezent, el privește apele limanului Razelm format ulterior.
Obiective turistice locale
Gura Portiței
Gura Portiței este situată pe o fâșie îngustă de nisip, între Marea Neagră și limanul Golovița, din Delta Dunării.
Inițial sat pescăresc și cherhana, Gura Portiței (Portița) este cunoscută astăzi ca una dintre cele mai retrase (și încă relativ liniștite) destinații turistice de pe litoralul românesc, o alternativă pentru Vama Veche, devenită aglomerată în ultimii ani. Accesul se face de regulă cu vaporașul, de la Jurilovca, Tulcea, cu autovehicule speciale se poate ajunge și pe drumul de coastă, fie de la Vadu, Constanța, pe la Periboina, fie de la Sfântu Gheorghe, Tulcea.
Denumirea Gura Portiței desemna comunicarea existentă inițial între limanul Golovița și Marea Neagră, închisă în anii 1970, ceea ce a transformat Golovița într-un lac închis, cu apă în curs de desalinizare șu eutrofizare. Lacul comunică la nord (liber) cu lacul Razim, iar la sud cu limanul Sinoe, printr-un sistem de ecluze. Zona este o parte a „Rezervației biosferei deltei Dunării”.
Obiective turistice locale
Fortareata medievala de la Enisala
La 2 km est de comuna Enisala si 7 km de orasul Babadag, pe un deal calcaros, care domina ca un cuib de vultur zona lacurilor Razelm si Babadag, se afla ruinele fortaretei medievale Yeni-Sale (Enisala, Heracleea sau Heraclia).
Cetatea de la Enisala, se numara printre monumentele de arhitectura militara de pe teritoriul Romaniei, ridicata in evul mediu care se remarca prin conceptie planimetrica, sistem de fortificatii, tehnica constructiva, elemente arhitectonice. Fortificatia a fost construita in a doua jumatate a sec. al XIV-lea de catre o autoritate care viza zona de la Gurile Dunarii. Pe baza tehnicilor constructive, s-a emis ipoteza ca singurii interesati de ridicarea unei cetati situata in cadrul sistemului de fortificatii din nordul Dobrogei, orientata spre mare pentru supravegherea traficului navelor, erau negustorii genovezi, care dispuneau de mari sume de bani castigate din comert si erau detinatorii monopolului navigatiei pe Marea Neagra.
Fortificatia de la Enisala a facut parte din lantul de colonii genoveze care ingloba orasele din Delta – Chilia si Likostomion, Cetatea Alba la gurile Nistrului, Caffa in sudul Crimeei. Intre 1397-1416 cetatea de la Enisala a facut parte din sistemul defensiv al Tarii Romanesti in timpul domniei lui Mircea cel Batran. Dupa cucerirea Dobrogei de catre turci la 1419-1420, in cetate s-a instalat o garnizoana militara otomana.
Cea mai veche mentiune a acestui nume o gasim in cronica lui SüKrüllah, datand din prima parte a sec. al XV-lea.
Ulterior, in defterul din 1573 este mentionata ca apartinand cazalei Harsova-Babadag, fiind enumerata printre satele obligate sa predea Portii oi. Localitatea apare si in defterul din 1675 si 1676 ca apartinand cazalei Babadag, iar in harta rusa intocmita in urma razboiului din 1877-1878 localitatea avea 5-20 de case.
Obiective turistice locale
Cetatea Greco Romană Histria
Histria a fost întemeiată de coloniști greci din Milet în jurul anului 657 î.Hr. (după istoricul Eusebiu din Cezareea) sau 630 î.Hr. (după Skymnos), ca port la Marea Neagră și distrusă prin secolul al VII-lea d.Hr. de invaziile avaro-slave.
Pe plan politic, Histria a jucat un rol important prin participarea la revolta orașelor pontice împotriva regelui macedonean Lisimah, la războiul împotriva Bizanțului și la conflictul care l-a opus pe Mithridates al VI-lea Eupator romanilor. [1]
În jurul anului 260 î.Hr., Histria s-a aliat cu cetatea Callatis pentru a smulge orașului Byzantion controlul asupra portului Tomis. [2]
Strabon scria că cetatea Histria se află „la o depărtare de 500 de stadii de gura sacră a Istrului”.[3]
Orașul Histria a avut o dezvoltare neîntreruptă timp de aproape 1300 ani, începând cu perioada greacă și terminând în perioada bizantină. În perioada greacă (sec. VII – I î.Hr.), orașul era format din două părți distincte, acropola și așezarea civilă, după un model des întâlnit în orașele antice grecești, structură care a fost menținută pană la abandonarea orașului în secolul al șaptelea d.Hr.[4] Unul din motivele abandonării orașului este și colmatarea vechiului golf al Mării Negre, în care era amenajat portul, golful devenind în prezent complexul lagunar Razim-Sinoe. [5]
Obiective turistice locale
Sistemul lagunar Razim-Sinoe
Sistemul lagunar Razim-Sinoe este format din lacuri precum Razim, Goloviţa, Zmeica sau Sinoe. A fost în urmă cu mii de ani un golf al Mării Negre, dar înnisipările l-au transformat într-un lac, cel mai mare din România. Despre Razelm sau Razim se spune că este un lac blestemat. Poartă neagra faimă a unor furtuni nemaivăzute, pornite din senin.
Liniştea sa aparentă i-a păcălit pe mulţi, pentru că bărcile temerarilor au fost adesea scufundate de valuri uriaşe, iscate de niciunde. Mulţi au murit înecaţi pe acest lac, de-a lungul veacurilor,nu au putut ieşi la mal şi au pierit, lucru ciudat, în ape a căror adâncime nu este mai mare de trei metri. De aceea lumea spune că Razelmul ar fi blestemat. Pescarii ies zilnic pe lac să prindă peşte dar mereu intră cu teamă în această împărăţie primejdioasă a apelor. Dacă vorbeşti cu oamenii locului îţi vor povesti tot felul de grozăvii: ba de cei 7 tineri de la Tulcea căzuţi sub gheaţă, ba de cei patru înecaţi de acum 3 ani, ba de multe alte nenorociri. Cu respect şi teamă vorbesc mereu localnicii de lacul alături de care îşi împart destinul. Şi originea numelui lui este încă un mister. Turcii i-au zis Razelm dar nimeni nu ştie a-ţi spune cum de otomanii i-au pus acest nume sau ce înseamnă el.
Proiect finanţat cu fonduri europene nerambursabile prin Programul Naţional de Dezvoltare Rurală (PNDR)
- Programul Naţional de Dezvoltare Rurală
- Program finanţat de Uniunea Europeană şi Guvernul României prin
- Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală
- Europa investește în zonele rurale.
AGENȚIA PENTRU FINANȚAREA INVESTIȚIILOR RURALE